In rece dimineață, o umbră urâtă și bolnavă,
În cale mi-a ieșit,
Cu pași tăcuți, m-a urmărit,
Sufletul cuprins de iarnă s-a împovărat cu petale de răceală.
Timpul scârțâia printre flori de gheață,
Gonind ultime zvâcniri de nostalgie,
Amintiri se împletesc în tumbe de revoltă,
Ca un vârtej de frunze căzute, fără rimă.
Cenușiul mi-a invadat simțurile,
Fiecare bătaie a inimii, fără ecou,
Spasme de indiferență mă strâng,
Cu brațe reci pieptul mi-l cuprind.
Privirea verde cu sclipiri albăstri,
Acum se pierde în nuanțe de ruginiu,
Cioburi de plăcere, îngropate adânc,
Peisaj sulfuros al trecutului.
Pe cer nori aleargă spre apus,
Dar eu sunt prins în mrejele umbrei hâde,
Mintea îmi este țintuită pe loc,
Într-un labirint hibernal, cu arome de regret.
Culoarea lumii se îngustează,
Într-o paletă de tonuri neîngăduitoare,
Umbra slută mă apasă, simt fiorul,
Pașii se îndoaie, sub greutatea gândurilor.
Mă depărtez și caut drumul visurilor,
Să pot ignora umbra ce mă bântuie,
Cu fiecare suflare, voi îmbrățișa viața,
Până când greșeala de ieri se va topi sub soare.
În fiecare dimineață, voi căuta lumina,
Să-mi bucur inima din nou,
Să transform fiecare viitoare umbră în artă,
Într-un dans al dorinței abundent în culori.
ENGELBERT REMUS POTOCEAN
DREPTURI DE AUTOR
Reșița, 05.10.2025
In the cold morning, an ugly and sick shadow,
It came out on my way,
With silent steps, it followed me,
The soul engulfed by winter was burdened with petals of coldness.
Time creaked among ice flowers,
Chasing last twitches of nostalgia,
Memories intertwine in tumbles of revolt,
Like a whirlwind of fallen leaves, without rhyme.
The grayness invaded my senses,
Each heartbeat, without echo,
Spasms of indifference squeeze me,
With cold arms they embrace my chest.
The green gaze with bluish flashes,
Now gets lost in shades of rust,
Shards of pleasure, buried deep,
A sulfurous landscape of the past.
In the sky clouds run towards the sunset,
But I am caught in the nets of the dark shadow,
My mind is fixed in place,
In a winter labyrinth, with aromas of regret.
The color of the world narrows,
In a palette of unforgiving tones,
The dark shadow presses down on me, I feel the thrill,
The steps bend, under the weight of thoughts.
I move away and seek the path of dreams,
To be able to ignore the shadow that haunts me,
With every breath, I will embrace life,
Until yesterday’s mistake melts under the sun.
Every morning, I will seek the light,
To make my heart happy again,
To transform each future shadow into art,
In a dance of desire abundant in colors.
ENGELBERT REMUS POTOCEAN
COPYRIGHT
Reșița, 05.10.2025
Sursa coloanei sonore: YouTube, I’ll Remember You – Jeremy Blake