S-a scurs atâta timp făgăduit,
De când o carte tu mi-ai dăruit,
Un timp pierdut dintr-o clepsidră,
Un timp hidos precum o hidră.
Sorb dulce o cafea,
Țin cartea ta în mâna mea,
O răsfoiesc și tot citesc … un vers,
Și nu înțeleg cum am pierdut un Univers.
Vremea a trecut în culori pastelate,
Peste pânza vieții peneluri au așternut urme catifelate,
Cu ochi deschiși eu tot visez,
Eu, încă colorez…
PER
Cu dedicație posesoarei de exprimare:
”Voi fi întotdeauna recunoscătoare Universului care parcă a vrut să te cunosc și să mă îndrăgostesc iremediabil de fiecare părticică din tine”
Sursa coloanei sonore, foto: YouTube,Poe Nart