Poarta secretă a grădinii scârțâie tardiv,
Mușchiul de smarald șoptește pe piatra străveche,
Petale sărutate de soare, împrăștiate, se ating ușor,
O căldură tăcută, cu strălucire blândă se stinge în mov.
Ea zăbovește prin apropiere, o apariție în vânt,
Promisiune parfumată, vaporoasă și mereu frumoasă,
Prezența ei mângâie copacii cu frunze foșnind,
Ecoul tăcut în aerul serii se rostogolește spre amurg.
Pârâul argintiu reflectă o față ascunsă,
Fiecare undă camuflând secrete încă nespuse,
Un dor șoptit în acest spațiu sacru,
Povestea care așteaptă să se dezvăluie și să dăinuie.
Un cântec plutește, purtat de rouă,
Vibrând razele Lunii în lacul liniștit,
Bezna profundă ascunde inimi tăcute,
Pierdute-n adâncimea eternei alinări.
Parfumul amurgului se ridică din pământ,
Umplând tapiseria de culori, bogată și profundă,
Pierdută în acest paradis, pacea își începe domnia,
În timp ce umbrele se lungesc, secretele adorm ușor.
În liniștea, unde stelele se aliniază,
O frumusețe fragilă începe să înflorească și să crească,
Un vis prețuit, împletit pentru totdeauna,
O iubire desăvârșită purtând chipul tău.
ENGELBERT REMUS POTOCEAN
DREPTURI DE AUTOR
Reșița, 15.06.2025
Sursa coloanei sonore: YouTube,No.7 Alone With My Thoughts – Esther Abrami
