În adâncurile pădurii, taina unui izvor sfios,
Se strecoară printre rădăcini de stejar,
Cascada de cristale rescrie cosmogonia cu fiecare șoaptă,
Strigăte de începuturi, valuri fără de sfârșit.
Stele dansează într-o galerie vastă, pe bolta sufletească,
Fiecare punct de lumină, o făptură născută din haos,
O zână veghează, cu aripi de vise și surde acorduri,
Dorința eterna de a zbura.
Zeița iubirii, cu raze de aur în păr,
Ne împletește destinul, sub cerul sclipitor,
Unde fiecare bătaie de inimă se transformă în mituri,
În povești vechi și noi, scrise pe frunze, cu litere de briză.
Fără de apus, ne sorbim din ochi lumina,
Ne pierdem în poznele timpului, în labirinturi de dor,
Fiecare pas poate fi o alegere, un salt în abisuri de iubire,
Sau spre vârful cerului unde visurile se topesc.
Ne legăm soarta de stele, creăm constelații din adolescență,
Ne învăluim în povești, despre zboruri spre necunoscut,
Despre inimi ce se regăsesc, în dansuri pe rând,
Într-un spațiu al sufletelor pereche.
Și astfel, în fiecare picătură de apă, în fiecare suflare de vânt,
Taina ne strânge, izvorul ne leagă,
Cosmogonia ne împletește, zeița iubirii ne călăuzește,
Iar noi, construim un univers dominat de speranță.
ENGELBERT REMUS POTOCEAN
DREPTURI DE AUTOR
Reșița, 19.08.2025
Sursa coloanei sonore: YouTube,Josef Suk, Serenade, Op 6 – A Far Cry