Nu vreau să te iubesc grăbit,
Ci lent, profund la nesfârșit.
Să-ți simt cum sufletul frumos,
Se-arată blând și luminos.
Să mă hrănesc cu zâmbet minunat,
În ochii tăi adânci să cad, eu, siderat.
Părul de catifea în vânt ușor,
Să-mi mângâie obrazul cu dor.
Să te sărut pân’ la apus,
Cu dragostea ce n-a fost spus,
Să ne găsească înlănțuiți,
Zorii de zi, epuizați și fericiți.
Să fiu pierdut în ochii tăi ca marea,
Să-mi dai prin zâmbet alinarea,
Să sărut buze dulci de trandafir,
Să simt al fericirii pur delir.
Să-mi sting setea pe buze moi,
Să fim o viață amândoi…
Și-n basmul nostru minunat
Să adorm, vrăjit, de frumusețea ta furat.
ENGELBERT REMUS POTOCEAN
DREPTURI DE AUTOR
12.10.2026
Sursa coloanei sonore: YouTube, E Minor Prelude – Chopin
I do not wish to love you in haste,
But slowly, deeply, endlessly.
To feel your beautiful soul
Reveal itself, gentle and radiant.
To feast upon your wondrous smile,
To fall, spellbound, into your deep eyes.
To let your velvet hair, caught in the breeze,
Caress my cheek with longing.
To kiss you until the sun goes down,
With love that remains unspoken,
Until the dawn finds us entwined—
Exhausted, yet happy.
To lose myself in your eyes, vast as the sea,
To find solace in your smile,
To kiss sweet, rose-like lips,
To feel the pure delirium of happiness.
To quench my thirst upon soft lips,
To spend a lifetime together, just the two of us…
And in our wondrous fairy tale,
To drift to sleep, enchanted—captivated by your beauty.
ENGELBERT REMUS POTOCEAN
COPYRIGHT
OCTOBER 12, 2026