Făptură cu numele pierdut în vânt,
Cu buze roșii ca cireașa coaptă,
În lumina dimineții ești un cânt,
Un vis pe care sufletul meu îl așteaptă.
Ochii tăi mari, în care se oglindește toamna,
De strălucire pură se îmbracă,
Din surâsul tău prețios, apare doamna,
Prezență sfioasă, ce inima-mi provoacă.
Pielea-i ca mătasea, fină și ușoară,
Frumusețea ta, apariție rară,
O comoară ascunsă, sub cerul de seară,
Tulburătoare, ca sunetul de vioară.
Femeie fără nume, dar cu chip divin,
Când te privesc, timpul se suspendă,
Spre Dumnezeul tău, eu am să vin,
Să-mi fii călăuză în călătoria de legendă.
Ascultă-mi rugăciunea, suflet timid,
Împreună în lumină, să ne împlinim,
Spre Regatul lui Dumnezeu, drumuri se deschid,
Până la Armaghedon, rostul și menirea să îndeplinim.
Aș vrea să te întreb, dar cuvintele se ascund,
Între bătăile neșoptite ale inimii mele,
Dacă între literele numelui tău pătrund,
Razele Lunii aprinse și ale infinitelor stele.
Aș vrea să-ți rostesc o promisiune tainică,
Un legământ la marginea timpului…,
Frica mă cuprinde, zdrobește rece și cinică,
Risipind dorința, precum firele nisipului.
Rămâi năluca viselor, în sufletul meu mut,
Un dor și o dorință, o dulce aspirație,
Rămâi în dimineață, doar un ecou pierdut,
Un licăr de speranță ce naște o vibrație.
ENGELBERT REMUS POTOCEAN
DREPTURI DE AUTOR,
REȘIȚA, 14.06.2026
Sursa coloanei sonore: YouTube, Sad Minuet – Sir Cubworth
Creature with a name lost in the wind,
With lips red as a ripe cherry,
In the morning light you are a song,
A dream that my soul awaits.
Your large eyes, in which autumn is reflected,
They are dressed in pure brilliance,
From your precious smile, the lady appears,
A shy presence, which provokes my heart.
Her skin is like silk, fine and light,
Your beauty, a rare appearance,
A hidden treasure, under the evening sky,
Disturbing, like the sound of a violin.
Nameless woman, but with a divine face,
When I look at you, time is suspended,
To your God, I will come,
To be my guide on the legendary journey.
Hear my prayer, timid soul,
Together in the light, let us fulfill ourselves,
Towards the Kingdom of God, roads open,
Until Armageddon, let us fulfill our purpose and destiny.
I would like to ask you, but the words are hidden,
Between the unspoken beats of my heart,
If between the letters of your name penetrate,
The rays of the burning moon and the infinite stars.
I would like to speak a secret promise to you,
A covenant at the edge of time…,
Fear seizes me, crushes me cold and cynical,
Dissipating desire, like grains of sand.
Remain the ghost of dreams, in my silent soul,
A longing and a desire, a sweet aspiration,
Remain in the morning, just a lost echo,
A flicker of hope that gives birth to a vibration.
ENGELBERT REMUS POTOCEAN
COPYRIGHT,
RESIŢA, JUNE 14,2026