Neștiute sunt căile prin tulburătoare destine,
Agonizante sunt vremurile departe de tine,
Încă tresar, când chipul ți-l zăresc,
Inima o ia razna când ochii ți-i privesc…
Nu mă simt vinovat, că m-am îndrăgostit de tine,
Sunt doar recunoscător că pot iubi regine,
Continui să caut să ating orizontul cu mâna,
Să sper ca-n fiecare zi să-mi îmbrățișez zâna.
Iubirea, floare rară, o recunoaștem facil,
Din teamă și slăbiciune o trimitem în exil,
Doar cei puternici cu inimă curată,
Luptă ca fericirea lor să nu fie delapidată.
PER
Sursa coloanei sonore: Youtube,APC Beats