În vremuri foarte îndepărtate, când Terra era dominată de dinozauri, vânători din toate colțurile Universului veneau pentru a vâna aceste teribile ființe. Cu cât fiara era mai mare și mai periculoasă, cu atât vitejia noastră era mai apreciată la răpunerea bestiei.
Port numele Ra Um din vechiul sistem Pall Am, urmaș al lui Ka Um, conducătorul remukianilor, însoțit de consoarta mea Da Na Um, am ajuns primii, apoi au venit și alte ființe ale stelelor…
Negăsind pe Terra ființe capabile să ne slujească, am adus din sistemul Tek Rabor, de pe o planetă cu climă blândă și gravitație mică, embrioni de hominizi pe care i-am supus unui proces de modificare genetică prin încrucișare cu genele noastre. După șaisprezece cicluri complete ale planetei și numeroase încercări am obținut prima pereche capabilă să comunice și să realizeze treburi simple necesare pentru a ne sluji. Au urmat și alte perechi la intervale foarte mici de timp… apoi zeci. Rezerva de embrioni depășea cinci mii, bine conservată în cuvele criogenice.
În tot acest timp, împreună cu consoarta mea, vânam monștri mari și mici, carnivori și erbivori. Pe planetă erau milioane, de toate formele și dimensiunile. Ne strecuram prin vegetația abundentă, pândind și ambuscând. Câmpul de forță individual ne proteja trupurile de atacurile brutale iar plasmosulița pătrundea adânc prin pielea groasă curmând brutal orice licăr de viață.
După treizeci și cinci de cicluri ale planetei au început să sosească și alți vânători. Ne – am descoperit prin detectarea amprentei energetice emise de sursele de energie folosite precum și de deplasarea ”carului zburător” al fiecăruia. Unii au vânat o perioadă scurtă de timp și au plecat, alții au rămas dominați, ca și noi, de senzația de a stăpâni viața și moartea, dictam cine trăiește și cine moare.
În al o sută paisprezecelea ciclu al planetei de la sosire, în afara noastră pe planetă mai erau patru caste de ființe ale stelelor. O castă avea proprii slujitori, o specie bipedă de reptilieni, dar celelalte trei caste nu dețineau slujitori. Preocupați de confortul personal și de dorința de a avea proprii slujitori, propunând la schimb dispozitive tip sursă de energie și informații privind noi rute de navigare, au solicitat slujitori. Schimbul a fost acceptat și pentru a fi ușor de identificat am decis ca fiecare castă să aibă slujitori de culori diferite ale pielii, astfel pentru că, slujitorii noștri aveau pielea albă, am creat slujitori cu culoarea galbenă a pielii, cu culoarea neagră a pielii respectiv slujitori cu pielea de culoare măslinie.
Cu toții am hotărât, că ajunși la maturitate, slujitorii se puteau înmulții. În al două sutelea ciclu al planetei de la sosirea noastră, slujitorii de toate culorile pielii numărau câteva mii mai puțin reptilienii despre care nu aveam informații.
Și am trăit în bună pace unii cu alții, până când, atât pe uscat cât și în apă nu a mai fost niciun exemplar de dinozaur.
Apoi au început războaiele între ființele stelelor. Care zburătoare lansau arme nimicitoare declanșând puterea lor atomică. Suprafețe întinse de pământ, cursuri de apă, păduri luxuriante au fost otrăvite, așezări ale slujitorilor au fost nimicite. După șase cicluri ale planetei de la izbucnirea războiului, eu, Ra Um, consoarta mea Da Na Um, fiica și cei doi fii ai noștri am distrus cele patru caste transformându-i în praf de stele. Parte din slujitorii noștri au pierit în războiul zeilor, cei rămași în viață s-au ascuns în zonele mai puțin afectate, reptilienii s-au refugiat sub pământ.
Am venit zei!
Am oferit slujitorilor parte din învățătura noastră, să cultive pământul, să privească cerul și să identifice stelele de unde am sosit, să măsoare timpul, să construiască și să repare, să vindece și să navigheze pe apă. Nu am reușit să îi facem să ne iubească, prin teamă, i-am făcut sclavi.
Am plecat zei!
I-am abandonat după ce le-am dictat legea pe care trebuie să o respecte. Le-am distrus habitatul în care s-au născut, apoi i-am părăsit. Și astăzi, urmașii lor încă privesc cerul, așteptând să sosim în carele zburătoare, noi zeii lor.
ENGELBERT REMUS POTOCEAN
DREPTURI DE AUTOR
Reșița, 10.03.2024
Sursa coloanei sonore:Youtube, Future Rennaisance – Godmode
In the distant past, when Earth was ruled by dinosaurs, hunters from every corner of the Universe came to hunt these fearsome creatures. The larger and more dangerous the beast, the more our bravery was acclaimed upon its slaying.
I bear the name Ra Um, from the ancient Pall Am system—a descendant of Ka Um, leader of the Remukians. Accompanied by my consort, Da Na Um, we arrived first; other star-beings followed…
Finding no beings on Earth capable of serving us, we brought hominid embryos from the Tek Rabor system—from a planet with a mild climate and low gravity—and subjected them to a process of genetic modification by cross-breeding them with our own genes. After sixteen full planetary cycles and numerous attempts, we produced the first pair capable of communication and of performing the simple tasks required to serve us. Other pairs followed at short intervals… then dozens. Our reserve of embryos exceeded five thousand, safely preserved in cryogenic vats.
Throughout this time, my consort and I hunted monsters great and small—carnivores and herbivores alike. Millions of them roamed the planet, in every conceivable shape and size. We stalked and ambushed our prey, moving stealthily through the lush vegetation. Personal force fields shielded our bodies from brutal attacks, while our plasma spears pierced deep through thick hides, ruthlessly extinguishing every spark of life.
After thirty-five planetary cycles, other hunters began to arrive. We discovered one another by detecting the energy signatures emitted by the power sources used, as well as the movement of each hunter’s „flying chariot.” Some hunted for a short time and left, while others—like us—remained captivated by the sensation of mastering life and death, dictating who lived and who died.
By the one hundred and fourteenth planetary cycle since our arrival, four other castes of star-beings were present on the planet alongside us. One caste had its own servants—a bipedal reptilian species—but the other three did not. Driven by a desire for personal comfort and the wish to possess their own servants, they requested them in exchange for power-source devices and information on new navigation routes. The exchange was accepted; to ensure easy identification, we decided that each caste would have servants with distinct skin colors. Thus, while our own servants had white skin, we created others with yellow, black, and olive skin.
We all agreed that, upon reaching maturity, the servants would be permitted to reproduce. By the two-hundredth planetary cycle since our arrival, the servants of all skin colors numbered in the thousands—excluding the reptilians, about whom we had no information.
And so, we lived in peace with one another until not a single dinosaur remained—neither on land nor in the water.
Then wars broke out among the star beings. Flying vessels unleashed devastating weapons, triggering their atomic power. Vast stretches of land, waterways, and lush forests were poisoned; the settlements of our servants were annihilated. Six planetary cycles after the war began, I—Ra Um—along with my consort Da Na Um, our daughter, and our two sons, destroyed the four castes, turning them into stardust. Some of our servants perished in the war of the gods; the survivors hid in less affected areas, while the reptilians took refuge underground.
We came as gods!
We shared some of our knowledge with the servants: how to till the earth, gaze at the heavens and identify the stars from which we came, measure time, build and repair, heal, and navigate the waters. We failed to make them love us; instead, through fear, we turned them into slaves.
We left as gods!
We abandoned them after dictating the law they were to obey. We destroyed the habitat where they were born, then we left them behind. Even today, their descendants still gaze at the sky, waiting for us—their gods—to arrive in our flying chariots.
ENGELBERT REMUS POTOCEAN
COPYRIGHT
Reșița, March 10, 2024